Aproximativ 3.000 de credincioși și preoți din tot județul au participat duminică, la Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou, la ceremonia de întronizare a noului arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, IPS Calinic Botoșăneanul. Au fost prezenți la slujbă și: președintele CJ Suceava, Gheorghe Flutur, primarul Sucevei – Ion Lungu, ministrul Culturii – Bogdan Gheorghiu, deputatul Ștefan Alexandru Băișanu dau și alți oameni politici. Slujba a fost oficiată de IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, IPS Petru, Mitropolitul Basarabiei , IPS Teodosie Tomitanul, Arhiepiscopul Tomisului, IPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului, PS Ignatie, episcopul Hușilor, PS Damaschin Dorneanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților împreună cu un sobor de preoți.
Noul arhiepiscop a fost primit cu flori de bucovineni și cu speranță.
Oameni îmbrăcați în straie populare, cu steaguri tricolore dar și cu flori, au venit din tot județul pentru a participa la acest moment istoric. Aparte a fost cuvântul IPS Calinic, cel care a multumit tuturor, de la clerici până la jurnaliști dar și credincioșilor din Bucovina. Acesta s-a adresat mulțimii cu „dragi credincioși și credincioase„. A amintit de legătura sa cu Bucovina, de momentul în care în urmă cu 40 de ani urma viața închinată lui Dumnezeu, lepădând haina lumească, la Putna, unde a slujit ani întregi. Nu s-a sfiit să mulțumească dar și să dojenească, la fel ca un părinte, și chiar să atenționeze că nu este omul care să accepte aranjamente. IPS Calinic (63 de ani) a sublinit însă că sub severitatea sa se ascunde un suflet bun și că va da ajutor celor care îl vol cere. Cuvântul noului arhiepiscop a surprins poate prin atașamentul său față de Bucovina dar și prin curaj, nefiindu-i frică să vorbească de politicieni aflați în campanie electorală și nici de încălcarea drepturilor credincioșilor. În vremuri de restriște, noul arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților își dorește să reîntoarcă oamenii la credința ortodoxă, la Adevăr – așa cum singur a spus. A mulțumit și presei, însă a rugat-o să nu critice prea tare Biserica și să slujească intereselor poporului român, aceste cuvinte fiind în delung aplaudate de credincioși. La final, oamenii au urcat pe scenă și au oferit flori noului arhiepiscop, care i-a binecuvântat.
Noul arhiepiscop a fost primit cu smerenie și cu brațele deschise și de autorități. Primarul Ion Lungu speră să aibă o foarte bună colaborare cu acesta și spune despre Calinic Botoșăneanul că este un om cu credință mare și cu vorbă domoală (vezi video declație Ion Lungu).
Trebuie spus că mare parte din credincioși, atât cei din curtea mănăstirii dar și cei care au stat în exterior, purtau măști de protecție și au respectat distanțarea socială.
Redăm mai jos o parte din cuvântul IPS Calinic:
Mulţi dintre ierarhii moldoveni au slujit lui Dumnezeu la căpătâiul Voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt, peste a cărui veşnicie Dumnezeu a aşternut sfinţenia izvorâtă din faptele credinţei lui, păstrată în Biserica cea una, sfântă, sobornicească şi apostolească. Căci, fiţi încredinţaţi, fiecare primeşte un talant de la Dumnezeu, pe care este chemat să îl sporească! Vrednic este de răsplată cel care îşi va arvuni veşnicia ostenindu-se pentru cele bune în vremelnicia vieţii!
Nici în contextul globalizării, ierarhii Sfintei noastre Biserici nu au pregetat să-şi afirme în mod jertfelnic responsabilitatea de păstori adevăraţi, hrănindu-şi păstoriţii cu pâinea vie a învăţăturii lui Hristos şi a Sfintei Tradiţii. Din păcate, există şi „păstori nebuni”, care „nu umblă după oaia cea pierdută, nu o caută pe cea rătăcită, pe cea rănită nu o vindecă şi nici pe cea sănătoasă nu o hrănește, ci o mănâncă pe cea grasă şi îi smulge unghiile” (Zaharia 11, 16). Să nu fie!
În iureşul consumerismului şi al individualismului, ierarhii Bisericii noastre au vegheat la păstrarea şi sporirea vieţii liturgice şi filocalice. Chiar dacă de foarte multe ori vremurile nu le-au fost favorabile, ei au promovat cultura creştină, prin înfiinţarea de şcoli teologice şi monahale ori prin înfiinţarea de tipografii şi editarea de cărţi, ce au avut un rol decisiv în păstrarea credinţei străbune şi întărirea conştiinţei naţionale. O atenţie deosebită au acordat slujirii aproapelui prin prezenţa în mijlocul păstoriţilor, prin trăirea împreună cu ei a Golgotelor şi a Taborurilor sau prin mângâierea adusă în aşezămintele filantropice înfiinţate de Biserică şi aşezate sub oblăduirea acesteia.
Întrezărim aici necesitatea Bisericii, dar şi pe cea a rămânerii în sânul Bisericii!
De-a lungul secolelor, urmând pildei Mântuitorului şi apostolilor, ierarhii noştri au împletit rugăciunea cu fapta de milostenie, înţelepciunea cu ştiinţa de carte, credinţa cu patriotismul, cuvântul duhovnicesc cu erudiţia şi cultura, râvna personală cu jertfelnicia întregii eparhii păstorite. Iar atunci când situaţia a cerut-o, şi-au dat viaţa pentru credinţă şi pentru turma păstorită.
Din păcate, atunci, ca şi în zilele noastre, dreptatea şi adevărul, chiar împotriva evidenţelor, se doreau a fi îngenuncheate!
După această rememorare selectivă a ierarhilor de la începuturile Bisericii şi până în prezent, privită „peste umărul timpului”, îndrept primul gând de mulţumire către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pentru chemarea la ascultarea de Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor şi pentru cei 18 ani de rodnică activitate desfăşurată împreună, pentru cuvântul adresat, dar şi pentru darurile trimise.
Înaltpreasfinţia Voastră, Părinte Mitropolit Teofan, vă rog să primiţi respectuoasele mele mulţumiri pentru cei 12 ani de împreună-lucrare în Arhiepiscopia Iaşilor, dar şi pentru osteneala pe care v-aţi asumat-o, în primul rând, în diriguirea acestei eparhii de la strămutarea la cele veşnice a Părintelui Arhiepiscop Pimen, şi, în al doilea rând, în organizarea acestui moment deosebit din viaţa acestei eparhii.
Vă rog să-mi permiteţi să-i mulţumesc Domnului Ministru-Secretar de stat Victor Opaschi, prietenul prin excelenţă al Sfintei noastre Biserici, pentru cuvânt, dar şi pentru susţinerea proiectelor iniţiate şi derulate de Biserică de-a lungul timpului, şi Domnilor Miniştri prezenţi.
Mulţumesc, de asemenea, Domnului Prefect, Domnului Preşedinte al Consiliului Judeţean, Domnului Primar al Municipiului Suceava, pentru faptul că sprijină, chiar în amănunt, lucrarea Bisericii.
Adresez un cuvânt de recunoştinţă părinţilor protopopi şi preacucernicilor părinţi, părinţilor stareţi, maicilor stareţe, părinţilor egumeni şi obştilor monahale din Arhiepiscopia Iaşilor pentru cei 30 ani de jertfelnică slujire, timp în care, sub îndrumarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, şi a Înaltpreasfinţiei Voastre s-au realizat lucrări care vor dăinui în suflet, în istorie şi veşnicie. Şi aici am în atenţie nu doar miile de slujbe săvârşite, ci şi cele 400 de biserici construite, peste 800 de biserici restaurate şi pictate, construirea a nenumărate aşezăminte sociale, dar şi cele aproape 1000 de case parohiale şi sociale construite din temelie. Experienţa mea de 30 ani ca Episcop-Vicar şi pregătirea mea în diferite domenii, reflectată în cele peste 70 lucrări publicate, mă vor ajuta la o lucrare competentă şi demnă de Sfânta noastră Biserică!
Fiţi încredinţaţi că voi continua, cu aceeaşi râvnă, în egală măsură, întărirea bisericii de zid şi a celei din sufletul fiecăruia, după modelul Martei şi Mariei, care au fost surori! Deşi probabil aşteptaţi, nu pot dezvălui priorităţile mele, întrucât necesită, în prealabil, o analiză pertinentă a stării de fapt!
Un cuvânt de mulțumire se cuvine să adresez și reprezentanților media, cu precădere postului de televiziune Trinitas TV al Patriarhiei Române, care transmite în direct acest eveniment. Pe toţi i-aş ruga să ne critice mai puţin şi să ne ajute mai mult, ca fii ai acestui popor!
Nu în ultimul rând, doresc să-mi exprim bucuria de a fi, începând de astăzi, în duh de rugăciune, împreună cu clerul şi cu cinul monahal, precum şi cu toţi credincioşii şi credincioasele, de orice vârstă, din Dulcea Bucovină. Îi am în vedere îndeosebi pe tineri, pe care îi pomenesc în fiecare Sfântă Liturghie şi în a căror tinerețe şi entuziasm cred, mai ales atunci când sunt în slujba lui Dumnezeu şi a comunităţii din care fac parte. Nu-i trec cu vederea nici pe părinţii şi bunicii lor, care sunt chemaţi să continue, în duhul cuminţeniei şi bunei-aşezări bucovinene, trăirea şi vieţuirea creştinească a înaintaşilor.
Vreau să vă asigur că, dincolo de severitatea mea, veţi găsi un suflet cald, care cu patru decenii în urmă „a lăsat haina trupului acestei lumi la porţile Mănăstirii Putna pentru a o primeni cu haina Duhului”, sub îndrumarea duhovnicească a Părintelui Iachint Unciuleac şi a Înaltpreasfinţitului Pimen, stâlpi ai Ortodoxiei bucovinene în a doua jumătate a secolului al XX-lea.
Vă îmbrăţişez pe toţi deopotrivă în Iisus Hristos şi, dincolo de temerile pe care le-aţi avut şi probabil că încă le aveţi, vă asigur că veți găsi în persoana mea un episcop cu care veţi putea lucra eficient în via Domnului, respectând întru totul Canoanele Sfinţilor Părinţi, Legiuirile Bisericii şi Hotărârile Sfântului Sinod!
Totodată, vă asigur de seriozitate, punctualitate şi promptitudine în decizii, de respect, evlavie şi bună-cuviinţă faţă de tot ceea ce este sacru şi aştept şi de la lucrătorii din ogorul Domnului răspuns la toate acestea prin oglinda conştiinţei!
Dar, zice o apoftegmă, vorba lungă este sărăcia omului! Aşa că să aşezăm deoparte vorba şi să lăsăm, începând de mâine, faptele să vorbească! Sau, cum spunea Părintele Iachint: „Vorba sună, fapta tună!”. Şi, vă asigur, faptele vor tuna, dincolo de prezicerile unora! Sunt deschis la „nou”, numai dacă acel „nou” nu lezează mântuirea nimănui.
Iubiţi credincioşi, plec la drum având încrustată în suflet deviza Patriarhului Nicodim: „Nimic pentru mine, totul pentru Biserică!”, dar şi cuvintele istoricului literar Constantin Loghin: „Numai atunci când cu toţii ne vom simţi trup din trupul Bucovinei, durere din durerea ei, suflet din sufletul ei, suferinţă din suferinţa ei, numai atunci ne vom arăta vrednici de Bucovina!”.
Sfinţii Ioan cel Nou, Leontie de la Rădăuţi, Iacob Putneanul, Daniil Sihastrul, Sila, Paisie şi Natan, precum şi Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi, sub a cărei ocrotire m-am născut, dimpreună cu Sfânta Muceniţă Paraschevi de la Roma, Sfântul Sfinţit Mucenic Ermolae şi Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel, prăznuiţi liturgic astăzi, să ne învăluie în ocrotitoarea lor rugăciune către tronul Preasfintei Treimi!„
