Daniel Dragomirescu, unul din cei mai talentați chitariști și profesori de chitară clasică din România, s-a stins joi, la doar 44 de ani, la Spitalul Județean Suceava, răpus de noul coronavirus, după săptămâni în care s-a luptat cu boala.
O veste care i-a îndurerat profund pe toți cei care l-au cunoscut și l-au apreciat și care știu că mai avea atât de mult de spus în muzică – pasiunea vieții sale.
Nu numai talentul a făcut din Daniel Dragomirescu un instrumentist de excepție, ci munca și seriozitatea lui, dorința de a răzbate, felul în care știa să fie stăpân pe chitară și în același timp să își pună tot sufletul pe strunele ei.
L-am cunoscut, copii fiind amândoi, la Clubul Copiilor, unde a cântat ani buni la chitară bass într-o trupă de muzică ușoară, pentru ca mai apoi, prin muncă asiduă să obțină premii la festivaluri de chitară clasică, să concerteze în țară și în străinătate și să devină conferenţiar universitar doctor la Universitatea Naţională de Arte „George Enescu” din Iaşi.
Chitara lui Daniel Dragomirescu nu va putea să tacă nici dincolo de moartea celui care i-a dat glas și chiar vă invit să urmăriți pe Internet înregistrări cu Daniel Dragomirescu cântând la chitară, o invitație la neuitare și la prețuirea unui talent veritabil!
Așa va rămâne, cu siguranță, în mințile și în inimile celor care l-au cunoscut și care acum deplâng plecarea lui…atât de devreme și de brusc!
Drum lin spre lumină și sincere condoleanțe familiei și celor apropiați!
Alina Iosif
