Serbarea de la Putna – 150 de ani, a debutat marți la Mănăstirea Putna FOTO

Serbarea de la Putna – 150 de ani, a debutat marți la Mănăstirea Putna.

Evenimentul este organizat sub patronajul Academiei Române și al Patriarhiei Române și este dedicat aniversării a 150 de ani de la Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni și de la Primul Congres al Studenților Români de Pretutindeni, care au avut loc la Mănăstirea Putna, în 15–16 august 1871.

Cele două evenimente din 1871 au fost organizate de către studenții români de la Viena, reuniți în asociația „România Jună”, cu sprijinul studenților români din alte centre universitare și al multor români cu râvnă pentru unitatea neamului. Un rol deosebit de important în organizare l-a avut Mihai Eminescu.

Manifestările de marți au debutat cu Slujba de pomenire a poetului Mihai Eminescu în biserica Mănăstirii Putna, slujbă oficiată de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

După ce au fost depuse jerbe de flori la statuia marelui poet din incinta așezământului monahal, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, părintele arhimandrit Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, domnul Niculai Barbă, vicepreședintele Consiliului Județean Suceava, și Elena Kuji Buteică, cea care a câștigat, în 2011, concursul de discursuri studențești la aniversarea a 140 de ani de la Serbarea din 1871, au vorbit despre Responsabilitatea față de un ideal continuu – unitatea națională.

Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a arătat că nu dificultățile exterioare sunt problema noastră, ci cele dinlăuntru: „A fost oare ușor în 1871, sub stăpânire străină, când țara era împărțită? N-au fost atunci încercări de intimidare și de stopare a inițiativei și a elanului? Ne pare că este mai greu acum decât în 1966, în plin regim comunist? Ce ne împiedică în a cultiva și a ne promova idealul de unitate? Din afară, mai nimic. Și oricum, în epoca «libertăților» și a «drepturilor», mici pietre de poticnire exterioare ar putea fi ușor depășite. Dinlăuntru, însă, nu puține. O unitate națională nu se decretează, ci se cultivă și se constată, apoi, într-un firesc al lucrurilor. Nu se impune de sus, ci se construiește de jos, și între olaltă. Nu se proclamă festiv, demagogic și politicianist, ci se zidește cu sinceritate, jertfă de sine, curaj și credință. Le avem pe acestea din urmă? Atunci suntem pe drum bun. Ne lipsesc ori de abia pâlpâie în noi credința, curajul, altruismul și sinceritatea? Atunci mai avem de lucrat în duhul și inima de unde purcede lucrarea unității. Căci la ce unitate la scară largă mai pot visa dacă dezbinarea e aici, lângă mine: între vecini, între rude”.

Niculai Barbă, vicepreședinte al Consiliului Județean Suceava, a arătat că nu împrejurările sunt relevante pentru a împlini un lucru bun, ci importantă este țintirea binelui pe termen lung: „Sunt evenimente la care trebuie să contribuim și față de care avem o mare obligație. Am auzit întrebarea «cine să facă?», dar mai ales «cine ar putea?» Eu cred că este obligația noastră: cei care trebuie și cei care pot să o facă suntem noi toți – cei care a dat Dumnezeu să trăim în aceste vremuri și pe aceste locuri.”

Acesta a prezentat exemple de dificultăți pe care le-au întâmpinat organizatorii din 1871, între ele faptul că nu s-a putut ține serbarea la data prevăzută inițial, din cauza războiului franco-prusac, și a fost amânată cu un an.

Dar dificultățile au fost depășite în finaș și acesta este un exemplu pentru cei de azi: „În această perioadă, omenirea întreagă trece prin perioade grele. Dar, prin credință, prin încredere, prin ceea ce facem fiecare dintre noi putem să îndeplinim năzuința acelor vrednici bărbați ai istoriei: Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu. Erau doi tineri – unul împlinise 20 de ani, celălalt nu trecuse de 18 ani, dar care, prin mesajul lor, au rămas în istorie. Noi astăzi suntem obligați să ducem năzuința lor mai departe, năzuința de unitate a neamului, dorința de dezvoltare. Eu cred că ceea ce facem pentru a marca acest eveniment nu este până pe 15 august sau până la anul, ci trebuie să fie în veci.”

Părintele stareț al Mănăstirii Putna, arhim. Melchisedec Velnic, a subliniat ce înseamnă recunoștința unui popor care își cinstește înaintașii: „Un popor care are recunoștință față de înaintași face dovada unui suflet tare, iar neamul care are un astfel de suflet nu are a se teme niciodată pentru existența sa.

În continuare au fost premiați câștigătorii Concursului de recitare a liricii eminesciene „La Putna”, ediția a VII-a.

A urmat un moment artistic, recitalul susținut de Grupul Școlii Gimnaziale „Mitropolit Iacob Putneanul” Putna, condus de profesor Mircea Aanei.

Cei prezenți s-au îndreptat spre clădirea Centrului Cultural „Mitropolit Iacob Putneanul” pentru vernisajul expoziției „Serbarea de la Putna – 150. Continuitatea unui ideal”.

Aici, un moment deosebit a fost reprezentat de recitalul de vioară și pian susținut de Diana Păstru și Johannes Raimund Onesciuc, precum și de recitalul Coralei „Ciprian Porumbescu”, dirijată de părintele Lucian Tablan.

În cadrul expoziției au fost prezentate obiecte și documente originale și fotografii de la Serbările de la Putna, în special de la cea din 1871. Au fost executate lucrări de conservare la două epitafe din 1871, iar patru flamuri din 1871 și laurii metalici de la Serbările din 1904 și 1926 au fost restaurați, cu sprijinul Consiliului Județean Suceava.

Evenimentul de deschidere face parte din seria manifestărilor aniversare cuprinse în Acordul de asociere între Județul Suceava prin Consiliul Județean Suceava, Muzeul Național al Bucovinei, Centrul Cultural „Bucovina”, Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera”, Comuna Putna prin Consiliul local al comunei Putna și Mănăstirea Putna din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, pentru organizarea și desfășurarea activităților de aniversare a 150 de ani de la „Serbarea de la Putna”.